Tu ce față o arăți?
    Cu toții avem fără să ne dăm seama, mai multe fețe...
    O față o avem mereu "pregatită" pentru cei mulți, care nu ne cunosc mai deloc, dar care nu încetează a ne judeca; în fața lor vom părea mereu independenți, mândri și de multe ori chiar falși. Nu lăsăm garda jos pentru că experiența dezamăgirii ne face din ce în ce mai puțin accesibili și deja alegem cine intră și cine nu, în viața noastră.
    O altă față o vom avea mereu pentru familie și când spun familie mă refer inclusiv la cei mai buni prieteni, cei care ne cunosc și latura caraghioasă și în fața cărora nu ajungem să ne rușinăm de defectele care la urma urmei ne fac unici și de neînlocuit. Ei ne iubesc necondiționat și la ei vom alerga mereu când ceilalți ne încolțesc. Alături de ei te simți liber cu adevărat și mai presus de toate, în siguranță.
    O a treia față o avem atunci când iubim. În acest sens, luptăm cel mai mult cu noi înșine. Suntem deopotrivă liberi, dar și supuși unor sentimente care te fac dependent de cineva fără să realizezi măcar. Pentru celălalt încerci să fii mai bun, dintr-o dată descoperi că ai calități pe care tu nu le știai și chiar îți dorești să devii așa cum doar acea persoană te vede.
    Iar cel real, cu părți bune, dar și întunecate, numai tu poți să îl cunoști. În mintea ta, se întâmplă lucruri pe care le vei păstra întotdeauna numai pentru tine. Tu îți știi căderile și dezamăgirile și tot tu îți cunoști adevăratele vise și dorințe pe care de cele mai multe ori te temi să le spui cu voce tare chiar și față de tine însuți.

    De aceea se spune că nu e bine să judeci pe nimeni fără să îl cunoști, dar nici după aceea, pentru că nu știi care față ți-o arată, nu știi ce vise a avut și i s-au frânt, ce momente i-au schimbat viața, nu știi de câte ori s-a pierdut pe el însuși și apoi a încercat să strângă un suflet făcut bucăți și s-a reinventat din ceea ce mai rămăsese ca om...