Snowww
luni, 4 ianuarie 2016
Joy
La inceput de an, adaugati neaparat acest film in lista de must watch movies.
Este povestea adevarata a unei femei (Joy Mangano) care incearca din greu sa razbata si sa isi indeplineasca visurile, intr-o familie mai mult decat ciudata. Este inventatoare si reuseste in perioada in care Teleshopping-ul incepuse sa faca mare valva in casele americanilor.
Nu, nu este acel film gen - telenovela, este un film foarte bun, cu actori si mai buni; Jennifer Lawrence, Robert De Niro si Bradley Cooper.
Pe toti cei trei actori i-ati vazut impreuna si in Silver Linings Playbook.
 |
| Jennifer Lawrence, Bradley Cooper and Joy Mangano |
duminică, 3 ianuarie 2016
Bullshit!
O femeie trece prin multe stari sufletesti. De ce? Pentru ca poate. Pentru ca asa a fost creata. Dar de multe ori, starile ii sunt starnite de catre vibratiile din juru-i. Usor, face diferenta dintre prieteni si cunostinte. Ce merita si ce nu. Trecut si viitor. Realizeaza ca nu trebuie sa vezi zilnic un om pentru a sti ca este mereu acolo pentru tine si mai afla ca are lume multa in jur, dar oameni putini.
Iar daca necuratul a pus-o sa bage divort, asta e cu totul alta poveste.
Dupa casatorie, toti o respecta, o felicita, o vad mai frumoasa si mai despteapta, like-urile curg si linguseslile sunt multe. Daca insa se desparte, totul se injumatateste: prieteni, iesiri, respect, suflet...
Am observat cum deja nu mai e vazuta ca facand parte din gașca: da, grupul ala de fete vesele care discuta doar despre fericirea de cuplu, despre ce vor manca seara si dimineata impreuna cu iubitul si unde isi vor petrece sarbatorile si vacantele, impreuna desigur cu celelalte cupluri-jumatati. Brusc, prietenele cele mai apropiate devin sotiile sotilor lor, iar cele vechi sunt vizitate mai rar, ca pe rudele de la tara . Ele, citez: ˝nu vor face o astfel de prostie, caci doar oamenii prosti se despart si nu vor sa lupte impreuna˝. 💍
M-as intreba: pana unde sa lupte? Pana ce isi scot ochii unul altuia, pana ce nu mai ramane farâma de suflet in tine? Dar pentru unii e de neinchipuit ca uneori oamenii se schimba si confunda cutezanta si iertarea cu imprudenta si lasitatea. Si spun iertare, da, caci o despartire înseamna de fapt iertare. Te ierti pe tine, caci nu mai poti continua, te ierti ca te-ai indepartat de la un vis demult avut, il ierti pe celalalt si te rogi sa isi gaseasca adevarata fericire. Asta e o despartire adevarata, chiar daca pana la final se lasa cu lacrimi, certuri si alte minunatii.
Daca e divortata, nu mai da sfaturi bune, caci nu a stiut sa isi ofere ei inseși. Nu stie cu ce se ˝mananca˝ viata, caci nu a stiut sa o traiasca pe a ei si nici sa ˝tina casa˝ nu stie, caci altfel nu mai ajungea astfel. Bullshit!
O fata mi-a spus ca ea nu si-ar putea rata vreodata asa viata, caci asta i se pare un mare esec. Ar fi, daca dupa asta nu ai mai face nimic. Daca te-ai resemna si ai sta ca o leguma. Cum altfel ar putea fi un esec?
O despartire te face sa te indepartezi, dar nu de oameni in sine, ci de aberatile lor, de mila aia din ochii lor si de incurajarile alea fara substanta. Desigur ca ei nu inteleg nici asta. Daca nu esti ca ei, ceva e in neregula cu tine. Esti sunat, vizitat, cautat tot mai rar. Esti altfel.
O femeie trece prin multe stari sufletesti. De ce? Pentru ca poate. Pentru ca asa a fost creata. Dar de multe ori, starile ii sunt starnite de catre vibratiile din juru-i. Usor, face diferenta dintre prieteni si cunostinte. Ce merita si ce nu. Trecut si viitor. Realizeaza ca nu trebuie sa vezi zilnic un om pentru a sti ca este mereu acolo pentru tine si mai afla ca are lume multa in jur, dar oameni putini.
Iar daca necuratul a pus-o sa bage divort, asta e cu totul alta poveste.
Dupa casatorie, toti o respecta, o felicita, o vad mai frumoasa si mai despteapta, like-urile curg si linguseslile sunt multe. Daca insa se desparte, totul se injumatateste: prieteni, iesiri, respect, suflet...
Am observat cum deja nu mai e vazuta ca facand parte din gașca: da, grupul ala de fete vesele care discuta doar despre fericirea de cuplu, despre ce vor manca seara si dimineata impreuna cu iubitul si unde isi vor petrece sarbatorile si vacantele, impreuna desigur cu celelalte cupluri-jumatati. Brusc, prietenele cele mai apropiate devin sotiile sotilor lor, iar cele vechi sunt vizitate mai rar, ca pe rudele de la tara . Ele, citez: ˝nu vor face o astfel de prostie, caci doar oamenii prosti se despart si nu vor sa lupte impreuna˝. 💍
M-as intreba: pana unde sa lupte? Pana ce isi scot ochii unul altuia, pana ce nu mai ramane farâma de suflet in tine? Dar pentru unii e de neinchipuit ca uneori oamenii se schimba si confunda cutezanta si iertarea cu imprudenta si lasitatea. Si spun iertare, da, caci o despartire înseamna de fapt iertare. Te ierti pe tine, caci nu mai poti continua, te ierti ca te-ai indepartat de la un vis demult avut, il ierti pe celalalt si te rogi sa isi gaseasca adevarata fericire. Asta e o despartire adevarata, chiar daca pana la final se lasa cu lacrimi, certuri si alte minunatii.
Daca e divortata, nu mai da sfaturi bune, caci nu a stiut sa isi ofere ei inseși. Nu stie cu ce se ˝mananca˝ viata, caci nu a stiut sa o traiasca pe a ei si nici sa ˝tina casa˝ nu stie, caci altfel nu mai ajungea astfel. Bullshit!
O fata mi-a spus ca ea nu si-ar putea rata vreodata asa viata, caci asta i se pare un mare esec. Ar fi, daca dupa asta nu ai mai face nimic. Daca te-ai resemna si ai sta ca o leguma. Cum altfel ar putea fi un esec?
O despartire te face sa te indepartezi, dar nu de oameni in sine, ci de aberatile lor, de mila aia din ochii lor si de incurajarile alea fara substanta. Desigur ca ei nu inteleg nici asta. Daca nu esti ca ei, ceva e in neregula cu tine. Esti sunat, vizitat, cautat tot mai rar. Esti altfel.
Si ce? Mai bine putini si buni. ღ
vineri, 1 ianuarie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)