Cand esti mic vezi lucruri pe care nu le mai zaresti mare fiind: vezi stropi de roua, raze de lumina, gâze, sclipiri de pietre... detalii. Le vezi fiindca esti fericit. Fiindca te bucuri de tot si inima iti este usoara.
Ca adult insa vezi detalii doar cand esti trist. Sau cand ti-e dor. Sau amandoua odata. Vezi un punct de vopsea cand stai cu ochii pironiti pe tavan asteptand un mesaj, sau cum te priveste o doamnă dintr-un panou cu reclama la medicamente cand tu stai si astepti vesti pe holul spitalului.
Alteori vezi un zambet care seamana cu cel pe care il adorai odata, sau simti un parfum care iti aminteste cum erai intreg mai demult. Detaliile iti amintesc, te trezesc, te fac sa nu uiti cine esti si cate ai trait. Iar uneori te coplesesc. Ca atunci cand ramai si privesti in gol. Atunci totul din jur dispare. Dar nu fiindca nu te gandesti la nimic. Ci fiindca te cuprind toate deodata ... si dor si grija si ganduri si tot.