La 28 de ani mi-am cunoscut minunea, asta dupa ce 9 luni l-am simtit zvacnind a viata inauntrul meu.
La 28 de ani am trait alaturi de cea mai buna prietena, sora mea, ultimele ei luni de viata... mereu cu speranta, mereu cu zambet, asa cum am fost impreuna 25 de ani... pana cand am fost nevoita sa scriu despre ea cum a devenit inger...
La 28 de ani am cunoscut oameni frumosi, dar cat de frumosi! Unii mi-au devenit familie ღ si chiar daca pe o parte din ei i-am lasat in Bucuresti, ii port cu mine in inima (pe cei de la munca, de la apartament si pe cei din partea Ancutei mele)
La 29 imi doresc timp frumos cu si pentru oamenii mei dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu