Asa cum te stiam eu

Tu nu ai fost savarsita din tristete, din dezamagiri sau boala. Ultimele luni nu te-au reprezentat, doar te-au luat de langa noi.

Mereu discreta, nu iti placea sa iesi in evidenta decat atunci cand aveai cu adevarat ceva de spus, mereu umila insa. Nu iti placea nici macar sa postezi imagini cu tine si preferai sa o faci doar atunci cand era ceva de suflet...
Nu suportai linguseala...iti placeau lucrurile clare si nu iti aratai usor sufletul, mai ales nu oricui...
Ii ascultai pe toti, chiar si cu orele la telefon si mereu ii indrumai sa se puna pe ei pe primul loc...
Nu erai una din fetele disperate sa isi faca prieteni, nici nu aveai de ce... tu erai cea cautata, pentru blandetea vorbelor tale. Aveai totul, de aceea ai ramas mereu aceeasi, lipsita total de ipocrizie. Nu iti placea si basta! Nu linguseai pe nimeni, tot ce spuneai si faceai era real. Asa era si prietenia noastra, pe care nu vreau sa o impart cu nimeni, pastrez  tot ce mi-ai daruit si toate visurile tale.
Sunt cativa pe care mi-as fi dorit enorm sa ii vezi cum le lipsesti si astazi, care te pastreaza mai mult in suflet, decat pe net, care zambesc atunci cand te au in minte, care te prefera asa cum te-au stiut ei: o minune de fata, cu bune si rele, haioasa si generoasa.
Sunt altii insa care se pare ca nu te-au cunoscut desi te stiau de-o viata, sau altii care nu te cunoasteau si care te descriu de parca le-a fost de ajuns cea mai urata perioada din viata ta ca iti stie visurile sau gandurile. Dar tu nu ai fost savarsita din tristete, din dezamagiri sau boala. Ultimele luni nu te-au reprezentat, doar te-au luat de langa noi.
Ascult si dau din cap. In linistea aia pe care mi-o impun cand mai aud cate ceva ce nu te reprezinta, te vad pe tine zambind...