De ce iubim trandafirii?

Limbajul florilor s-a născut în Persia, dar este cunoscut în multe ţări europene
Legendele trandafirului
O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a făcut trandafirul din trupul unei nimfe moarte pe care o îndrăgise enorm şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat şi pe ceilalţi zei pentru a o ursi: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii ca Apollo să lumineze şi s-o ajute să înflorească. În sfârşit, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, să îşi poată apăra frumuseţea.

Unele poveşti spun că trandafirul a apărut odată cu zeiţa frumuseţii, Afrodita, din spuma mării, înconjurând-o ca o ghirlandă. Altele susţin că trandafirul s-ar fi născut dintr-un surâs al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi metamorfozate ale zeului-copil. La început, trandafirul era alb, dar s-a făcut roşu când Jupiter a surprins-o pe Venus scăldându-se într-un lac încon­jurat de trandafiri (varianta persană vorbeşte despre o privighetoare atât de îndrăgostită de trandafir – acesta fiind alb, bineînţeles -, că l-a îmbrăţişat strâns, strâns până ce spinii i-au străpuns inima şi sângele a colorat floarea în roşu).

Trandafirul este, prin excelenţă, simbolul iubirii, al tuturor nuanţelor pe care şi le însuşeşte aceasta: pasiune, suferinţă, gelozie ş.a. În Italia, trandafirul era floarea cererilor în căsătorie: îndrăgostitul presăra petale de flori în faţa casei iubitei sale şi, dacă a doua zi erau măturate, atunci declaraţia îi era respinsă; dacă însă petalele se găseau tot acolo, nu mai rămânea decât să se hotărască ziua logodnei.

Sursa: http://www.gandul.info/